Fragment din volumul Ciclopul, Varanul şi Preşedintele, a şasea carte din Proiectul literar Păcatele voinţei. A şasea carte este Cartea Datoriei.
.........................................................
Ciclopul
..........
Comandantul i-a anunţat să se prezinte la subsol, în diviziunea numărul şase, la orele unsprezece fără zece minute. Sala sau diviziunea numărul şase era destinată întâlnirilor şi pregătirii unor operaţiuni de mare importanţă. Acum, au fost convocaţi toţi şefii din structură şi chiar şefii de grupuri operative.
Dacă i-ai fi privit mergând spre sală, nu ai fi crezut că rolul lor era de a pune oamenii în mişcare, de a crea şi difuza opinii, de a jongla cu mulţimile după cum le cerea ordinul. Aşa, priviţi de departe, păreau a fi angajaţi într-o instituţie de stat, mergând să-şi ia prânzul. Priviţi de aproape, te simţeai ca într-un cartier în care lumea se mişcă pe la magazine sau se plimbă. Oameni şterşi, fără nimic spectaculos în înfăţişare sau ţinută. Da, exista ceva care-i făcea să semene între ei, dar îţi trebuia un ochi format cu mulţimile şi grupurile sociale, ca să prinzi amănuntul ăsta. Erau, femei şi bărbaţi, cu toţii şterşi, fără semne particulare vizibile, fără nimic extravagant în ţinută, graşi şi slabi, înalţi şi scunzi, şateni şi bruneţi.
La unsprezece fără zece, în sală a intrat generalul Marcu, şeful lor.
La o instituţie cu structură militară, aveai pretenţia să se dea un raport, să se salute şi să se prezinte o ordine de zi dar aici era o lume diferită, cel mult se citea un ordin şi apoi se prezenta situaţia, aveau loc discuţii şi atât. Nimeni nu scria nimic.
Generalul Marcu avea state vechi în structură. Cum a intrat, şi-a pus pălăria pe masă şi privind participanţii, le-a spus:
-Văd că e toată lumea prezentă. Fiţi atenţi ce vă spun. La unşpe fix va veni Ciclopul la noi şi vă va spune despre ce e vorba. Când intră, vă ridicaţi în picioare şi nu mişcaţi. Ciclopul nu salută şi nu aşteaptă să fie salutat. Nu vorbiţi neîntrebaţi dar dacă aveţi neclarităţi, nu vă feriţi să întrebaţi. Dar atenţie, strict dacă e ceva neclar. Aveţi ceva întrebări acum?
Ciclopul era unul din capii serviciilor. Nu-l văzuseră prea mulţi dar şi cei care îl ştiau evitau să vorbească vreodată despre el. Lucrase în serviciile externe de pe vremea Tratatului de la Varşovia. Se spunea că fusese împuşcat şi reuşise cu greu să supravieţiuască. Omul nu râdea, nu zâmbea, nu zicea bancuri. Circula un zvon, cum că odată, fiind sub monitorizarea unui serviciu paralel, a „aranjat” dispariţia celor doi agenţi care-l urmăreau. Întreaga operaţiune a fost muşamalizată iar cei doi agenţi au fost, cel mai probabil, declaraţi eroi, morţi pe vreun front extern.
Niciodată Ciclopul nu le vorbise, aşa încât temerile celor prezenţi erau îndreptăţite.
Europa fierbea, lumea întreagă fierbea. Era de-a dreptul stupid să nu se genereze nicio mişcare în ţară.
Giovani, care era şef de grup, se hotăreşte să-i pună o întrebare generalului, o întrebare care era în gândul tuturor celor prezenţi:
-Şefu?
-Ce-i Giovani, ce te roade?
-Noi cum ne adresăm Ciclopului?
-Cu domnule şef sau domnule general. Clar?
-Da şefu, e clar. Dar de ce-i zice Ciclopul?
-Pentru că vede tot, ai înţeles Giovani?
-Da şefu.
Atunci s-a deschis uşa. Era unsprezece fix. Participanţii s-au ridicat în picioare
Generalul Marcu a luat poziţia de drepţi dar Ciclopul a făcut semn cu mâna să ia toată lumea loc.
Ciclopul era un tip înalt, slăbănog, adus puţin de spate. Ochiul stâng era fix, probabil din sticlă, iar orbita era mult deplasată spre frunte. Probabil că din cauza asta i se spunea Ciclopul. A privit sala, rece, apoi s-a aşezat la catedră şi a început să vorbească:
-Generale, am apreciat întotdeauna acurateţea şi rapiditatea cu care oamenii dumitale îşi fac treaba. Am ţinut să mă adresez tuturor pentru că unele evenimente ne presează. Fiţi atenţi ce vă spun pentru că nu voi repeta. Imediat după ce ieşiţi de aici, vă veţi pregăti oamenii şi veţi intra în acţiune.
Ciclopul vorbea plescăind cuvintele şi umezindu-şi buzele din când în când. Cuvintele cu greutate le silabisea, accentuând pe fiecare silabă. Cei prezenţi erau ca paralizaţi de importanţa momentului şi a celui ce li se adresa.
-Aşadar, ca să fie clar de la început, de astăzi suntem monarhişti. Veţi acţiona pe toate căile pentru amplificarea curentului monarhist. Veţi pune în mişcare canalele interne şi externe, la nivel de grupuri externe şi massmedia. Dacă suntem monarhişti, înseamnă că e important pentru ţară. Alte date nu vă interesează. Trebuie ca voinţa populară, cunoscută în toată lumea, să determine reinstaurarea monarhiei. Întrebări?
Generalul Marcu a clipit de căteva ori, apoi a îndrăznit să-l întrebe pe Ciclop:
-Domnule general, dacă îmi permiteţi, e o durată a acţiunii şi o limită a fondurilor?
-Nu Marcule, deocamdată e non-stop iar fondurile intra pe clasa A. Alte întrebări?
............................... ,, .......................................
